În perioada de dinaintea cuceririi romane, Sucidava era una dintre cele mai importante așezări dacice de pe malul Dunării. Așezarea a fost amplasată strategic pe o terasă înaltă, de unde se putea observa fluviul, ceea ce permitea supravegherea zonei și a principalelor drumuri comerciale.
După cucerirea Daciei de către împăratul Traian, în anul 106 d.Hr., Sucidava a fost transformată într-un castru roman. Romanii au construit aici o garnizoană militară și au consolidat așezarea prin ridicarea unor ziduri puternice din piatră, a unor porți fortificate și a unor turnuri de supraveghere. De asemenea, au construit drumuri și poduri pentru a facilita deplasarea soldaților și transportul mărfurilor.
Cel mai mare pod din antichitate In anul 323 d. Hr.
În vremea împăratului Constantin cel Mare, aici a fost inaugurat cel mai marele pod din antichitate care lega Sucidava de Oescus, aflat pe malul sudic al Dunării, in actuala Bulgarie. Podul avea aproximativ 2,5 km lungime și 5,7 metri lățime, fiind una dintre cele mai impresionante construcții de infrastructură ale antichității și unul dintre cele mai lungi poduri romane cunoscute. Importanța podului era enormă – o arteră strategică prin care armata, oamenii, mărfurile și proviziile puteau traversa Dunărea.
Drumul către Romula-Malva
De la Sucidava pornea și un drum roman spre Romula, orașul de la Reșca, unul dintre marile centre ale Daciei Malvensis. O porțiune a acestuia este documentată pe teren pe o lungime neîntreruptă de aproximativ 17,5 km, măsurată de la zona podului de la Celei până spre Crușovu. Așadar, Sucidava era legată nu doar de Dunăre, ci și de rețeaua rutieră romană care pătrundea adânc în teritoriul de la nordul fluviului.
O garnizoană permanentă la Dunăre
Cetatea controla un punct de trecere a Dunării, proteja legătura cu Oescus și era conectată prin drumuri cu interiorul teritoriului. Podul, fortificația și drumul către Romula formau împreună un sistem strategic. Datorită importanței strategice, aici staționa permanent o unitate militară. Monedele, amforele si alte artefacte descoperite aici atesta un comerț activ cu mărfuri provenite din toate colțurile imperiului inclusiv vin, ulei de măsline, ceramica si obiecte de lux.
O bucată de pânză veche de aproximativ 4.000 de ani
Istoria Sucidavei începe cu mult înaintea romanilor. Într-una dintre locuințele cetății a fost descoperit un fragment de pânză de in, datat la o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Această bucată de pânză este unică în Europa prin vechimea sa, fiind datată în jurul anului 2000 î.Hr.
Casa comandantului și încălzirea prin podea
În interiorul cetății se păstrează ruinele unei construcții interpretate drept locuința comandantului. Aici, romanii foloseau un sistem de încălzire prin pardoseală. Podeaua era ridicată deasupra unor mici stâlpi de cărămidă, numiți pile. Într-o parte a locuinței se afla un cuptor, unde se făcea focul, iar între zidurile mai înguste, la nord, se afla un bazin cu apă. Prin tuburile de ceramică încorporate în pereții locuinței și prin pardoseală circula aerul cald și, astfel, se realiza încălzirea locuinței pe perioada iernii. Aceeași instalație putea fi folosită și vara, pentru obținerea unei atmosfere asemănătoare unei băi de aburi. Aruncau apă rece peste pardoseala încinsă și astfel realizau o saună cu baie de aburi. Restul locuințelor nu dispuneau de aceste facilități.
Sarea – „aurul alb” al Antichității
Sarea era, într-adevăr, o resursă extrem de importantă în lumea antică. Era indispensabilă alimentației și conservării alimentelor și putea avea o valoare economică importantă. Se spune că soldații și ofițerii erau plătiți, pe lângă bani, și cu o cotă parte de sare. Pe atunci, aceasta era numită „aurul alb”.
Misterul Fântânii Secrete de la Sucidava
Sub ruinele Sucidavei se ascunde un secret vechi de aproape 2.000 de ani, o fântână care le oferea locuitorilor cetății acces la apă chiar și atunci când dușmanii controlau împrejurimile. Construită cu o ingeniozitate uimitoare, fântâna cobora până la nivelul Dunării și le permitea locuitorilor să se aprovizioneze cu apă fără să fie nevoiți să iasă din cetate. Apa era captată printr-un coridor subteran înclinat, lung de aproximativ 26 de metri, care cobora până la izvorul aflat la circa 19 metri sub nivelul cetății și la aproximativ 14 metri dincolo de linia zidurilor.
De ce o asemenea soluție? Pentru că terenul de sub platoul cetății era dificil pentru săparea unei fântâni obișnuite, deoarece straturile de pietriș și nisip erau instabile. Soluția constructorilor a fost ingenioasă, în loc să coboare direct spre apă, au construit un tunel în pantă, protejat și consolidat cu zidărie și cărămidă. Fântâna este unică în lume prin arhitectura sa. Accesul la apă se făcea din interiorul cetății, în timp ce izvorul propriu-zis se afla dincolo de zidurile fortificației. Doar pe timp de asediu era folosită; în timp de pace, încercau să o păstreze secretă și nu era folosită.
În tradiția locală se spune că acoperișul, în formă de piramidă, ar avea un efect asupra apei, purificând-o de microelemente și încărcând-o cu energii pozitive.Localnicii îi spun „apa vie” sau „izvorul iubirii”. Există tradiția ca, în ziua nunții, mirii să vină la fântână și să bea din apa izvorului. O altă legendă spune că omul care vine aici își poate pune o dorință.Important este ca dorința să rămână secretă. Este o poveste transmisă din generație în generație, care leagă trecutul antic de viața comunității de astăzi.
Semnul peștelui – Ihtis
În zona fântânii poate fi observat și un semn asociat creștinismului: peștele – Ihtis. Ihtis este unul dintre simbolurile creștine timpurii. La Sucidava, existența unei bazilici paleocreștine și a mai multor obiecte cu caracter creștin demonstrează că aici exista o comunitate creștină organizată în perioada romano-bizantină. Sucidava este o poartă de intrare a creștinismului în teritoriile cucerite de romani.
Sucidava – o istorie care încă respiră
Astăzi, când cobori spre Fântâna Secretă, pășești pe urmele oamenilor care au trăit aici cu aproximativ 1.500–1.700 de ani în urmă. În jurul tău sunt ziduri. Sub picioare sunt straturi de istorie. În față este Dunărea. Iar în adâncime, într-o construcție de cărămidă, încă există izvorul care a alimentat cetatea. Fântâna nu mai este „secretă”. Dar poate că acesta este farmecul ei: După aproape două milenii, oamenii încă vin aici să vadă apa, să o guste, să-și pună o dorință și să-și amintească faptul că, înaintea noastră, alți oameni au trăit, au construit, s-au rugat și au apărat acest loc.
Iar dacă Sucidava poate fi rezumată într-o singură imagine, aceea este poate cea mai potrivită: o cetate romană de la Dunăre, un pod gigantic, un drum către Romula și un izvor ascuns sub pământ toate reunite într-un singur punct al istoriei. Sucidava nu este doar o cetate. Este o poveste despre apă, putere, credință și supraviețuire.
Din 2024, Cetatea Sucidava face parte din situl UNESCO „Frontiers of the Roman Empire – Dacia”. Provenienta numelui cetatii Sucidava: Suci – numele unui grup/trib geto-dacic, Dava – element dacic care desemna o așezare fortificată, cetate sau centru locuit. Prin urmare, Sucidava poate fi înțeles aproximativ ca „cetatea/așezarea sucilor”.
MARILENA SAVU
About the Author
